SCAI
-
CuratorCristiana Ursache
-
Data12 sept. – 1 oct. 2025
-
Artist
Radu Carnariu
Mihai Grecu
David Lazăr
Cezar Mocan
Nicoleta Mureș -
LocațiaRezidența Artistică 110, Șona, Brașov
Un pretext pentru confruntare. Într-o casă din Șona, martoră a unei lumi rurale cu ritmuri lente, se adună fragmente de realități globale: Lisabona, Londra, Paris, Madrid și Iași. Această suprapunere nu este neutră; ea generează disonanțe, contraste și întrebări deschise. Cum poate fi ancorată arta într-o lume în care teritoriile, mediile și corpurile sunt traversate de forțe invizibile, algoritmice? Ce înseamnă să creezi într-o epocă în care tehnologia poate prelua rolul de autor?
Evenimentul
Derulează în continuare
Artiștii care au participat la rezidențele de cercetare organizate la Berlin în cadrul ediției 2025 a proiectului REZIDENȚA ARTISTICĂ 110 s-au confruntat cu aceste întrebări. Cezar Mocan propune peisaje imposibile, în care frumusețea vizuală este dublată de un sentiment de neliniște: ce mai rămâne real într-o lume în care artificialul produce mai multă „natură” decât natura însăși? Nicoleta Mureș analizează filtrele digitale care ne modelează viața de zi cu zi, transformând identitatea într-un produs negociabil, fragil, mediat la nesfârșit. Radu Carnariu și Mihai Grecu explorează tema hranei, atât ca resursă în sens tradițional, cât și ca memorie colectivă, interogând felul în care viitorul hranei este dictat de tehnologie și economie. David Lazăr dezvăluie mecanismul orb al tehnologiei, care generează imagini indiferent de sensul sau nonsensul informației primite, problematizând astfel iluzia creativității algoritmice.
În spatele acestor discursuri se conturează o perspectivă postumanistă: oamenii nu mai sunt singurii protagoniști ai lumii, ci coexistă cu tehnologiile, obiectele și natura într-o rețea de interdependențe. SCAI nu propune o celebrare naivă a inteligenței artificiale, ci o reflecție critică asupra felului în care aceasta rescrie condiția umană – cum se „agață” de umanitate într-un mod aproape imperceptibil, infiltrându-se în viețile noastre, prinzându-se de noi. Dacă arta reprezenta cândva un spațiu al unicității și singularității, ea se desfășoară acum într-un câmp în care imaginile pot fi generate, identitățile simulate, iar percepțiile construite.
SCAI nu oferă răspunsuri liniștitoare. În schimb, invită la o reflecție critică asupra propriei noastre relații cu tehnologia și la conștientizarea fragilității poziției umane într-un ecosistem extins, care depășește granițele ruralului. O expoziție care arată cum arta, chiar și atunci când este purtată de algoritmi, rămâne un spațiu al neliniștii fertile și al interogației.
În spatele acestor discursuri se conturează o perspectivă postumanistă: oamenii nu mai sunt singurii protagoniști ai lumii, ci coexistă cu tehnologiile, obiectele și natura într-o rețea de interdependențe. SCAI nu propune o celebrare naivă a inteligenței artificiale, ci o reflecție critică asupra felului în care aceasta rescrie condiția umană – cum se „agață” de umanitate într-un mod aproape imperceptibil, infiltrându-se în viețile noastre, prinzându-se de noi. Dacă arta reprezenta cândva un spațiu al unicității și singularității, ea se desfășoară acum într-un câmp în care imaginile pot fi generate, identitățile simulate, iar percepțiile construite.
SCAI nu oferă răspunsuri liniștitoare. În schimb, invită la o reflecție critică asupra propriei noastre relații cu tehnologia și la conștientizarea fragilității poziției umane într-un ecosistem extins, care depășește granițele ruralului. O expoziție care arată cum arta, chiar și atunci când este purtată de algoritmi, rămâne un spațiu al neliniștii fertile și al interogației.
Citește mai mult