Pâinea doamnei
-
CuratorCristiana Ursache
-
Data19 februarie – 31 martie 2026
-
ArtistCezara Pâțâligă
-
LocațiaGaleria Artep, Iași
La început a fost corpul, pe care artista Cezara Pâțâligă l-a transpus în materialitatea aluatului, un mediu a cărui compoziție organică amplifică tensiunea dintre standardul impus și realitatea brută, dintre perfecțiunea plastică și vulnerabilitatea cărnii. Contrastul dintre corpul-imagine (idealizat) și corpul-materie par să propună realități distincte.
Evenimentul
Derulează în continuare
Dar artista folosește ingrediente diferite: aluatul care curge, drojdia care transformă și sarea care conservă. Ele devin o materialitate hibridă, în care natura biologică și cultura estetică coexistă.
În cadrul proiectului Art Gen ’25, pe traseul parcurs de la cercetare la expoziție, lucrările se intersectează cu teoriile fenomenologice ale lui Maurice Merleau-Ponty și cu critica simulacrului a lui Jean Baudrillard, oferind un cadru filosofic pentru înțelegerea corpului ca entitate si nu ca obiect de consum vizual.
Trăim într-un simulacru, unde imaginea (hiperrealitatea) devine mai importantă decât realitatea însăși. În acest sens, proiectul „Pâinea doamnei” reflectă o revoltă poetică împotriva acestui simulacru: fragmentele de corp și texturile aluatului devin actanți care își revendică autonomia. Ele există într-o stare de „retragere” de la privirea critică a privitorului, invitându-ne să le vizualizăm ca prezențe brute, dincolo de funcția lor de „obiect al dorinței”. Artista folosește video-ul și instalația pentru a ilustra tensiunea dintre „a părea” și „a fi”, transformând imperfecțiunea în manifest.
Expoziția este astfel un spațiu intermediar în care formele vorbesc despre ele însele și captează acel „între” dintre estetic și visceral, transformând suprafața plană a fotografiei și fluiditatea aluatului într-un portal către ceea ce Merleau-Ponty numea „carnea lumii”: o întoarcere la o estetică a simțirii pure, eliberată de judecăți forțate. Este o expoziție despre corpul captat în propria sa devenire, despre spațiile dintre pliuri, despre tăcerea aluatului care crește și povestea pe care o spune pielea atunci când oamenii încetează să o mai compare cu un ideal imposibil.
„Pâinea doamnei” este spațiul care conturează o estetică a acceptării totale, provoacă limitele percepției de sine și propune să regândim locul nostru în propria piele. Prin texturile poroase, urme de făină, cute de piele, curgerea lentă a materiei, Cezara Pâțâligă creează o lume în care formele sunt lăsate, în sfârșit, „să se odihnească”.
În cadrul proiectului Art Gen ’25, pe traseul parcurs de la cercetare la expoziție, lucrările se intersectează cu teoriile fenomenologice ale lui Maurice Merleau-Ponty și cu critica simulacrului a lui Jean Baudrillard, oferind un cadru filosofic pentru înțelegerea corpului ca entitate si nu ca obiect de consum vizual.
Trăim într-un simulacru, unde imaginea (hiperrealitatea) devine mai importantă decât realitatea însăși. În acest sens, proiectul „Pâinea doamnei” reflectă o revoltă poetică împotriva acestui simulacru: fragmentele de corp și texturile aluatului devin actanți care își revendică autonomia. Ele există într-o stare de „retragere” de la privirea critică a privitorului, invitându-ne să le vizualizăm ca prezențe brute, dincolo de funcția lor de „obiect al dorinței”. Artista folosește video-ul și instalația pentru a ilustra tensiunea dintre „a părea” și „a fi”, transformând imperfecțiunea în manifest.
Expoziția este astfel un spațiu intermediar în care formele vorbesc despre ele însele și captează acel „între” dintre estetic și visceral, transformând suprafața plană a fotografiei și fluiditatea aluatului într-un portal către ceea ce Merleau-Ponty numea „carnea lumii”: o întoarcere la o estetică a simțirii pure, eliberată de judecăți forțate. Este o expoziție despre corpul captat în propria sa devenire, despre spațiile dintre pliuri, despre tăcerea aluatului care crește și povestea pe care o spune pielea atunci când oamenii încetează să o mai compare cu un ideal imposibil.
„Pâinea doamnei” este spațiul care conturează o estetică a acceptării totale, provoacă limitele percepției de sine și propune să regândim locul nostru în propria piele. Prin texturile poroase, urme de făină, cute de piele, curgerea lentă a materiei, Cezara Pâțâligă creează o lume în care formele sunt lăsate, în sfârșit, „să se odihnească”.
Citește mai mult
Cezara Pâțâligă
Cezara Pâțâligă (n. 2000, Iași) este artistă vizuală și masterandă la specializarea Fotografie și artă video a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Practica sa artistică explorează emoțiile și experiențele umane prin implicare senzorială. Poetice și introspective, lucrările sale propun o experiență vizuală care invită la reflecție, căutând modalități de a exprima sentimente și experiențe trăite într-o formă accesibilă și personalizată. Pentru ea, arta devine un spațiu în care dimensiunea individuală și cea colectivă converg, ancorat într-o istorie comună, dar exprimat printr-o voce personală distinctă.
În practica sa actuală, artista aprofundează un dialog interdisciplinar, integrând fotografia experimentală și instalațiile video într-un discurs coerent despre memorie și percepție. Cezara investighează capacitatea imaginii tehnice de a-și depăși funcția de simplu document, transformând-o într-un vehicul senzorial capabil să activeze memoria afectivă a privitorului.