Estul Sălbatic

Pornind de la originile propriei experiențe, Radu-Mihai Tănasă propune o explorare individuală cu privire la fragilitatea memoriei (în special a celei afective). El transpune această sondare într-o lucrare ce extrapolează propriile trăiri la caracteristicile dominante a generației căreia aparține și subliniază contrastele pe care le trasează computer-ul în copilăria sa. Trecând la o nouă etapă în carieră, în Olanda, Radu-Mihai Tănasă introduce în lucrările sale studiul alienării și al tranziției prin prisma unui personaj dominant – The Goat. El provine din est, este extras din mediul său și este transpus într-un mod drastic într-o zonă ce nu cuprinde aceleași substraturi culturale.

Alexandra Tîrpescu prin lucrarea sa are în vedere iustrarea elementelor simbolice post- comuniste (care se resimt și după anii 2000) și care fac parte dintr-un trecut colectiv nouă, din perioada de formare a acestei generații. Obiectele de uz casnic, lucrurile personale, piesele de mobilier comune, toate acestea sunt încrustate prin câteva exemple în lucrarea ei și contribuie la dorința de apropiere precum și la un sentiment nostalgic.

Ruxandra Mărgineanu vorbește în seria sa de colaje despre contrastele din peisajul urban românesc, creând compoziții abstractizate. Ele scot în evidență transformările secvențiale ce se pot remarca pe fațadele clădirilor de la începutul anilor 2000 până în prezent, ironizând urbanistica ce promovează o creștere masivă a spațiilor de locuit în zone total nepotrivite cu o planificare urbanistică echilibrată.

Pe de altă parte, Laura Stoica, contribuie asupra acestui ansamblu de imagini cu un substrat sonor ce apelează la latura afectivă a oamenilor. În momentul redării înregistrărior ascultătorul este purtat printr-o serie de momente ce au rămas în memoria artistei și care se pot identifica într-o memorie a societății din care face parte. Laura Stoica a reușit să extragă o parte a experienței acestei generații ce nu putea fi redată prin imagini: cântecele copiilor în prag de sărbători, sfaturile bunicilor, sunetele clopotelor. De asemenea, motivul circului este recurent în lucrările ei, fiind prezentat asemenea unui bildungsroman, construind traiectoria carierei unui personaj ce activa în acel domeniu.

Dintr- un punct de vedere diferit, Ioana Mihai vorbește în numele laturii feminine din spațiul românesc și înfățișează printr-o instalație problemele pe care această latură le întâmpină. Ea pune în discuție gradul redus de accesibilitate la produsele de igiena feminină și face o incursiune în cazul acestei probleme începând prin a analiza situația dată la nivel internațional din trecut până în prezent, urmărind ulterior parcursul românesc și impasurile sale. Instalația este constituită din procese de cercetare și analiză, fără să propună o soluționare a problemelor identificate. Lucrarea marchează punctul de plecare pentru o documentare de lungă durată, fiind începutul unui studui de caz și a unui proiect vizual amplu.

Elementele care propun o imagine de ansamblu în ceea ce privește panorama din Estul Sălbatic prin ochii artiștilor vizuali Radu-Mihai Tănase, Ruxandra Mărgineanu, Ioana Mihai, Alexandra Tîrpescu și Laura Stoica sunt aparent eterogene. Ele își concretizează echilibrul prin scopul comun de a suprinde laturi ale societății românești prin propriile experiențe. Astfel se poate asambla un portret construit după anii 2000, ce include o parte intimă a copilăriei împreună cu cea a obiectelor comune, a locurilor prin care au crescut și s-au format, a relațiilor construite cu persoanele din jurul nostru precum și analizele pe care le-au făcut asupra propriei societăți.