SUBVERSIV

Personajele menționate/citate și prezente în trecutul artiștilor sunt înfățișate ca diferite componente care i-au îndreptat pe artiști pe un anumit drum, într-un mod indirect, dar constant, și toate au ceva în comun – artele vizuale. Poezii, imagini, obiecte și picturi care au aparținut acestor personaje, marcate limpede de anii 2000, cu un kitsch intenționat și cu amprente locale care țin de trecut, dar care fac acum parte din personalitatea fiecărui artist, au fost încorporate și reinterpretate în Subversiv.

O arheologie în miezul noțiunii de familie, expoziția îl poartă pe privitor într-o călătorie printre ruinele excavate ale legăturilor pe care fiecare artist le are cu un membru al familiei, cu un fragment de istorie comună, documentând trecutul prin fluiditatea prezentului.

Expusă ca un sit în care elemente aparent disparate, odată reunite, documentează retrospectiv și temporal istorii amalgamate, expoziția ne îndeamnă să ne imaginăm fiecare instalație ca pe un artefact care povestește o senzație, o emoție, o amintire, explorând memoria vizuală strâns legată de cea afectivă.

Extrăgând și încadrând amintirea, fără estetizare sau contextualizare – care urmăresc redarea romantică a realității și presupun, de cele mai multe ori, mascarea adevărului –, fiecare artist își asumă discursul fără a face o declarație satirică despre trecut. Obiecte considerate depășite sau chiar parte a culturii kitsch, pe care majoritatea oamenilor le aruncă și le înlocuiesc cu altele, construiesc o parte din structura lor identitară, indiferent de locul geografic.

Mai mult decât un jurnal de sine, fiecare aspect al memoriei este, de fapt, un mod de auto-organizare a propriei existențe umane și artistice, care integrează activ trecutul, familia, genealogia, nu doar pentru a arhiva istoria familiei în prezent, ci și pentru a ne încuraja pe fiecare dintre noi să interacționăm cu propriile amintiri, repere și simboluri, să ne recunoaștem identitatea și specificul, chiar dacă asta înseamnă să admitem că nu suntem, nici pe departe, perfecți.

Ruxandra Mărgineanu poartă în sine întâlniri care nu au avut loc, dar care au influențat-o prin picturile străbunicului ei, păstrate într-o memorie afectivă. Ioana Mihai propune o versiune poetică – la propriu și la figurat –, reinterpretând vizual poeziile bunicului ei, care au stat mereu în sertar, dar care au căpătat acum nu doar vizibilitate, ci și voce. Laura Stoica a refăcut o capsulă a timpului sub forma unei valize, care trimite la o călătorie către un timp comun, al ei și al unchiului ei, care i-a determinat pasiunea pentru artă. Radu Mihai Tănasă identifică noțiunea de acasă cu experiența de viață a bunicului său, care a întreținut cu artistul o relație constantă de sprijin și încredere.

Această expoziție, numită SUBVERSIV, propune o explorare artistică a relației dintre influența anumitor agenți sau experiențe asupra dezvoltării artistice, cu un puternic caracter autobiografic.