Shape Shifters: imaginea în mișcare și gândirea algoritmică în arta contemporană
-
Data25 sept. 2025
19:00 – 20:30 -
DespreCurator Talk & atelier
-
LocațiaValletta Design Cluster, Malta
În ultimii ani, artiști precum Refik Anadol sau Memo Akten au creat lucrări generate cu inteligență artificială, bazate pe timp, a căror principală caracteristică este forma lor nesfârșit de variată, mereu schimbătoare. Instalația lui Anadol prezentată la MoMA New York, intens discutată, a folosit colecția muzeului pentru a crea compoziții abstracte, care au transformat volume mari de date, descompuse în fragmente de culoare și linii compoziționale, și propune o interpretare a istoriei artei și, prin extensie, a memoriei culturii umane ca arhivă deschisă, ca proces viu de transformare continuă, asumându-și astfel efemeritatea. În instalația video Boundaries, Memo Akten a interpretat viața umană și non-umană ca pe un proces continuu de transformare la nivel subatomic, în care particulele elementare ce modelează viața cosmică imaginează existența în tărâmuri diferite ca pe un schimb neîntrerupt între energie și masă, sub influența forțelor cosmice. Pentru Akten, Boundaries devine o celebrare a vieții și a creativității, care repoziționează umanismul ca pe o poziție filosofică foarte îngustă între multe altele posibile.
Evenimentul
Derulează în continuare
Ce fel de consecințe estetice putem desprinde din aceste lucrări? În prezentarea mea îmi propun să arăt că lucrările recente ale lui Anadol și Akten materializează o schimbare simptomatică în arta contemporană, care extinde implicațiile inteligenței artificiale către transumanism, dar, în același timp, reimaginează însăși condiția formei artistice. Ele materializează o deplasare în înțelegerea naturii operei de artă în istoria artei: de la un sistem reprezentațional închis, o entitate-obiect care privilegiază imaginea statică, la o intervenție live, efemeră, bazată pe timp și pe proces, produsă colectiv într-un context dat – deplasare care a avut deja loc odată cu adoptarea pe scară largă a internetului. Totuși, gândirea algoritmică pe care se sprijină aceste lucrări ridică o provocare diferită pentru noțiunea de artă ca practică creativă, pe care intenționez, de asemenea, să o abordez: în ce măsură depinde gândirea algoritmică de o anumită selecție a datelor disponibile și în ce măsură economia atenției pe care o cere publicului imită comportamentul interacțiunii din rețelele sociale?
Citește mai mult